Tuberculoza – vaccinarea BCG

Vaccinarea BCG oferă o posibilă scădere a incidenței tuberculozei în țările cu endemie ridicată și un grad de protecție pentru formele grave de tuberculoză la copil precum miliara și meningita tuberculoasă.

Definitie

  • Este o boală infecto-contagioasă acută cauzată de bacilul Koch. Boala poate fi asimptomatică dar în majoritatea cazurilor pacienţii prezintă cel puţin 1 sau două simptome: tusea (95% cazuri), care durează cel puţin 3 săptămâni; alte semne: pierdere ponderală, astenie, febră, transpiraţii nocturne, dureri toracice, dispnee, hemoptizie.

INFECŢIA

  • Reprezintă starea în care un organism găzduieşte bacilii tuberculoşi viabili, fără să manifeste semne sau simptome de boală, astfel constituind infecţia latentă cu BK. Majoritatea gazdelor imunocompetente, infectate cu M.tuberculosis, se prezintă în acest status de-a lungul vieţii.

BOALA

  • Reprezintă starea de invazie progresivă activă a M.tuberculosis într-unul sau mai multe organe, generând semne şi simptome generale şi specifice de organ.

Epidemiologie

  • OMS estimează că în 2012 în lume s-au înregistrat 8,6 milioane cazuri corespunzător unei incidențe de 122 cazuri la 100000 locuitori. Regiunile afectate au fost Asia (58%), Africa (27%), regiunea estmediteraniană (8%), Europa (4%), America (3%). Țările care au raportat cele mai mari numere de cazuri au fost: India, China, Africa de sud, Indonesia, Pakistan.

  • În România, rata notificării pentru TBC în 2012 a fost de 85,2 spre deosebire de Marea Britanie care a raportat  14,2, Franța  7,6, Italia 5,2.tuber

Etiologie

  • Agenţii etiologici ai tuberculozei umane sunt bacterii din genul Mycobacterium, gen unic al familiei Mycobacteriacae din ordinul Actinomycetales. Genul cuprinde peste 50 de specii, cele mai cunoscute fiind M.tuberculosis, M.bovis, M. Africanum, M.leprae.

Patogenie

  • Transmiterea se poate face:- pe cale aeriană prin inhalarea unor particule microscopice de secreţii respiratorii, care conţin bacili (picături Pfluge); – prin contaminare directă ( exemplu bronhoscopia, îngrijirea bolnavilor); – transmiterea digestivă (este specifică infecţiei cu M.bovis);-transmiterea cutanată (este descrisă la cei care manipulează produse patologice provenite de la bolnavii de tuberculoză : anatomopatologi, laboranţi, necropsieri).
  • Receptivitatea. Imunitatea antituberculoasă (rezistenţa naturală) este influențată de teren (factori genetici), dar şi de tipul şi magnitudinea infecţiei. Astfel, imunitatea cuprinde o componentă de imunitate naturală şi o parte de imunitate de „suprainfecţie” determinată de prezenţa germenilor vii în organism şi mediată de imunitatea de tip celular întârziat.

Tablou clinic

  •  TB primară (copil) – primoinfecția este adeseori asimptomatică. Boala prezintă semne generale (febrã ușoarã sau înaltă, scãdere în greutate, apatie și indiferențã, transpirații nocturne, letargie, poliartralgii),eritemul nodos, conjunctivita flictenulară și radiologice (complexul primar).
  • Miliara tuberculoasă – debut brusc, cu alterarea stãrii generale, febrã înaltã (39-400C în platou), inapetențã, torpoare, varsãturi și diaree, tahicardie, dispnee, cianozã, insuficiențã respiratorie și hepatosplenomegalie.
  • Meningita tuberculoasă – debutul este insidios cu lipsã de interes pentru joacã, iritare, cefalee, vãrsãturi. Apoi apare sindromul meningian cu alterarea stãrii de conștiențã, redoare a cefei, semne de paralizie a nervilor cranieni  și chiar comã cu rigiditate a membrelor.
  • TB secundară (adult) – uneori depistat radiologic la asimptomatici, alteori debutul este brusc cu hemoptizie, sindrom pseudogripal sau pseudopneumonic. Predomină tusea mai veche de 3 săptămâni cu expectorație mucopurilentă sau hemoptoică, astenie fizicã, anorexie, scãdere ponderalã, transpirații predominant nocturne subfebrilitate sau  amenoree recentã nejustificatã.

Diagnostic

Suspiciunea:

  • contact cu bolnavi confirmați cu TB pulmonarã
  • simptome generale și simptome specifice
  • elemente paraclinice-  radiografia toracicã

Conform ghidului metodologic de implementare a Programului Național de Tuberculoză, cazul de TB este:

  • bolnavul cu TB confirmată bacteriologic sau histopatologic (HP) sau
  • bolnavul care nu are confirmare, dar la care medicul pneumolog are suficiente date clinice şi paraclinice pentru a decide începerea tratamentului antituberculos.

Tratament

  • tuberculostatice de primă linie administrate sub strictă supraveghere precum hidrazida, rifampicina, etambutolul, pirazinamida, streptomicina în regim zilnic apoi de 3 ori pe săptămână;
  • Simptomatice: antitusive, etc

Profilaxie

  • Depistare și tratarea surselor de infecție
  • Depistarea infecției latente și administarea chimioprofilaxiei
  • Vaccinarea BCG
    • Vaccinul BCG(bacilul Calmette-Guerin) este un vaccin viu, o sușã atenuatã de Micobacterium. Bovis
    • Durata protecției este estimată la 15-20 de ani. Protecţia se referă în special la dezvoltarea formelor grave la copil (miliara şi meningita).
    • Recomandare: se administrează în program național în țările cu incidență mare a tuberculozei iar în țările cu endemie joasă doar la grupe populaționale la risc.

difterie

tuber1

tuber2Incidenţa tuberculozei în România, 1970-2010