Hepatita virala tip B

Definitie

  •  Hepatita B este o infecție virală ce afectează  ficatul determinând boala acută sau cronicizarea.

Epidemiologie

  • Este o problemă majoră de sănătate, cu o largă răspândire Endemicitatea hepatitei B este dată de prevalența AgHBS în populația generală. Distribuția geografică a infecției cronice HVB:

hvb

  • Sursa de infecție – omul bolnav sau purtătorul sănătos
  • Transmiterea prin sânge sau fluide infectate( spermă,  secreții genitale, mai rar-salivă, lacrimi, lapte matern)
  • Calea de transmitere: contact sexual, transfuzii,  manopere cu instrumente contaminate (tatuaje ,trat.stomatologic,
     piercing, droguri), transplant de organe și țesuturi
  • Receptivitatea generală; risc profesional pentru cadrele medicale, hemodializați cronic, utilizatori de droguri iv
  • Transmiterea verticală – de la mama AgHBs și AgHBe pozitiv în timpul sarcinii-transplacentar- 3-10%, intrapartum -90%
  • Majoritatea copiilor infectați la naștere vor dezvolta boala cronică.

Etiologie

Virusul hepatitei B, familia Hepadnaviridae, alcătuit din:

  • virionul( particula Dane)- constituit din:
    • Genom – ADN circular, parțial  dublu catenar și ADN polimeraza
    • Capsida icosaedrică( înveliș proteic) împreună cu genomul formează Nucleocapsida care reprezintă Ag HBc, asociat cu Ag Hbe
    • Anvelopa – înveliș extern lipoproteic, reprezintă Ag HBs
  • particule sferice sau tubulare, alcătuite din AgHBs și lipide, reprezintă primul marker viral al infecției HVB

Patogenie

  • Virusul se localizează la nivelul hepatocitelor și se multiplică folosind  mecanismul revers-transcripției
  • Determină infecție latentă, fără să producă moartea celulară
  • În timpul replicării, HBV produce Ag HBs în exces, necesar formării virionului
  • Prezența Ag HBs în sânge denotă prezența virionului(particulei Dane)
  • Ag HBs se pozitivează la 30-60 de zile de la expunere
  • Ag HBc(nucleocapsida) nu se detectează în ser ci intrahepatic
  • cccADN – marker de infecție strict intrahepatic

Clinic

  • Incubația: 30 -180 zile( media – 75 zile)
  • Faza preicterică – 3-10 zile, apar grețuri, vărsături, cefalee, mialgii, anorexie, dureri abdominale, febra, artralgii
  • Faza icterică – 1-3 săptămâni – icter, scaune decolorate, urini hipercolurice, hepatomegalie
  • Faza de convalescență durează săptămâni sau luni
  • Poate evolua asimptomatic- forme anicterice 70-80%

Complicații

  • Hepatita fulminantă – în 1-2 % din cazurile de infecție acuta HVB
  • Cronicizare
  • Ciroză hepatică
  • Carcino hepatocelular

Evoluție

  • Vindecare 90% din cazuri
  • Aproximativ 10% din totalul infecțiilor acute se cronicizează
  • Riscul de cronicizare descrește cu vârsta:
    • 90% – pentru nou-născuții din mame AgHBs pozitive
    • 30-50% – pentru copiii 1-5 ani
    • 5% – pentru adulți
  • Infecția HIV sau etilismul cronic cresc riscul de cronicizare și de evoluție spre ciroză hepatică și cancer hepatocelular

Diagnostic

  • Epidemiologic
  • Clinic
  • Paraclinic: ASAT, ALAT, bilirubina directă și totală- valori crescute, prezența pigmenților biliari în urină
  • MARKERI SEROLOGICI AI INFECȚIEI HVB:
    • AgHBs  – indică prezența infecției acute/cronice
    • AgHBe – denotă infectivitatea, prezent în replicarea virală
    • Ac anti-HBs – denotă imunitatea față de HVB dobândită după boală sau postvaccinal
    • Ac antiHBc – denotă infecția acută( IgM) sau cronică( IgG)
    • Ac antiHBe – indică replicarea HVB redusă

 

Imunitate      după infecție

Imunitate     postvaccinală

Infecție acută

Infecție cronică

Susceptibil de a se infecta

Ag HBs

NEGATIV

NEGATIV

POZITIV

POZITIV

NEGATIV

Ac anti HBs

POZITIV

POZITIV, > 10 ui

NEGATIV

NEGATIV

NEGATIV

Ac anti HBc

POZITIV

NEGATIV

POZITIV( IgM)

POZITIV( IgG)

NEGATIV

Tratament

  • Nu există un tratament specific pentru infecția acută HVB
  • Tratament igieno-dietetic și simptomatic
  • Exsanguinotransfuzie, hemodializă, transplant hepatic în formele severe
  • Interferonul în tratamentul infecției cronice- rată de succes de 25-50%

Profilaxie – vaccinarea specifică

  • Vaccinul antihepatitic B  este un vaccin înalt purificat cu particule neinfecţioase din antigenul de suprafaţă al virusului hepatitic B (AgHBs) adsorbit pe săruri de aluminiu ca adjuvant. Obţinut prin tehnologie ADN recombinantă din culturi celulare pe levuri de Saccharomyces cerevisiae.
  • Imunitatea postvaccinală este demonstrată pentru o perioadă de 20 de ani dar perioada poate fi mai mare.
  • Recomandări de vaccinare sistematică:
    • Toți nou-născuții, indiferent de statusul serologic al mamei( în România din 1995) Vaccinarea se începe din prima zi de viață pentru evitarea infecției perinatale
    • Grupe de risc – personal medical, hemodializați cronic, tranfuzați, utilizatori droguri
  • Forma farmaceutică – soluție injectabilă, suspensie albă, tulbure după agitare
  • Forma pentru copii – 0,5 ml/doză, conține 10 micrograme particule AgHbs
  • Forma pentru adulți – 1 ml/doză, conține 20 micrograme particule AgHbs
Schema de vaccinare
  • Schema de rutină: Nou-născuți cu mame sănătoase:  0-2-6 luni
  • Nou-născuți cu mame AgHBs + :  0-1-2-12 plus HBIG în primele 12 ore de viață
    ! Vaccinul AHB și Imunoglobulina umana specifica anti-VHB se administrează im în zone anatomice diferite
    ! Alăptarea este permisă pentru nn vaccinat HBV care a primit HBIG la nastere 
  • Prematurii cu Gn < 2000 g vor primi schema 0-1-2-6 deoarece sub vârsta de 1 lună răspunsul imun este scăzut
  • Vaccinurile combinate determină același răspuns imun ca și administrarea separată
  • Vaccinurile combinate se pot administra numai de la vârsta de 6 săptămâni
  • Intervale optime între doze:
    • Doza 1 – Doza 2 – minimum 4 săptămâni
    • Doza 2 – Doza 3 – minimum 8 săptămâni
    • Doza 1 – Doza 3 – minimum 16 săptămâni
    • Vârsta minimă pt doza 3 =6 luni
  • Obs. Nu este necesară reluarea schemei în cazul în care intervalul dintre doze a fost mai mare decât cel recomandat
  • Testarea serologică postvaccinală nu se face de rutină, este recomandată în verificarea răspunsului imun la:
    • hemodializați cronic
    • persoane HIV pozitive, persoane imuncompromise
    • parteneri sexuali ai persoanelor AgHBs +, homosexuali
    • cadre medicale cu risc mare de expunere
    • nn din mame AgHBs + – la varsta de 9-18 luni
  • Testarea se face la min. 2 luni după încheierea vaccinării AgHBs
  • Imunoprotecția= AgHBs negativ și Ac antiHBs pozitivi( titru>10 UI)
Profilaxia postexpunere
  • Administrarea primei doze de vaccin cât mai devreme după momentul expunerii:
    • primele 7 zile pentru nou-născuții cu mamă AgHBs+ sau după un tratament infectant
    • primele 14 zile după contact sexual cu o persoană AgHBs+
    • Vaccinarea se poate asocia cu administrarea de Imunglobulină umană specifică anti-VHB în cazuri cu risc crescut.

difterie

Hepatita B in cifre si grafice:

Infecția cu HVB la nivel mondial:

  • peste 2 miliarde de oameni sunt infectați cu virusul hepatitic B, pe întreg globul.
  • se estimează un număr de 600.000 decese în fiecare an, cauzate de infecția HVB
  • aproximativ 360 milioane de oameni suferă de o infecție virală cronică cu HVB

Infecția cu HVB în România:

  • Incidența 1995 – înainte de introducerea  
  • vaccinării – 24,4 cazuri noi/100.000 loc.
  • Incidența 2009 – 2,7 cazuri noi/100.000 loc.

hvb1

hvb2

Prezentare:

  • monovalent: 2 forme de prezentare
    • uz pediatric – 0,5ml, seringă preumplută     sau flacon monodoză/multidoză cu 5/10 doze
    • uz adult – 1 ml, seringă preumplută sau flacon monodoză
  • hexavalent: DTP-AP-Hib-HepB(uz pediatric)

Calea de administrare: i.m. Se poate administra sc in caz de tulburări de coagulare

Contraindicaţii şi precautii:

  • reacţii alergice severe la componentele vaccinului sau la o doză anterioară
  • boli acute moderate sau severe

Reacţii adverse:

  • locale – eritem, induraţie, durere
  • febra, afectarea stării generale,cefalee, tulburări digestive-sunt puţin frecvente
  • Reacţii generale grave- anafilaxia,

Condiţii de păstrare:

  • la temperaturi între 2 – 80C (la frigider).  Nu se congelează.