Difteria

Definitie

  • Este o boală infecţioasă gravă, determinată de toxina produsă de Corynebacterium diphtheriae.
  • Denumirea provine din termenul grecesc „diphterion” -membrane, suluri de piele

Epidemiologie

  • Înainte de introducerea vaccinului, difteria era larg răspândită, având o prevalenţă mai crescută în zonele temperate, în lunile de iarnă şi de primăvară.
  • În România există date despre difterie încă din anul 1905, ratele iniţiale de incidenţă anuală a bolii fiind ridicate, cu valori de până la 117%000. După introducerea vaccinării, în anul 1960, s-a inregistrat o scădere dramatică a incidenţei difteriei. Din anul 1990 până în prezent nu a mai fost confirmat niciun caz de difterie în ţara noastră (in 1989 -ultimele 5 cazuri).
  • Sursa de infecţie: bolnavi şi purtători sănătoşi
  • Transmitere:
    • directă, pe cale aerogenă sau contact cu plăgi infectate
    • indirectă, prin contact cu obiecte contaminate

Etiologie

  • Corynebacterium diphteriae- bacili gram-pozitivi, imobili, necapsulaţi şi nesporulaţi.
  • Rezistenţa în mediul extern – până la 5 săptămâni, ferit de lumină şi uscăciune
  • Toxigenicitatea( producţia de toxină) apare doar dacă bacilul difteric este infectat la rândul său cu un virus, purtător al genei „tox”
  • C. Diphteriae – 3 subtipuri: gravis, intermedius, mitis. Cele mai severe forme de boală sunt asociate cu subtipul gravis dar orice tulpină poate produce boala.

Patogenie

  • Bacilul difetric rămâne cantonat la poarta de intrare
  • Se multiplică şi produce exotoxina difterică
  • Efectele toxinei:
    • locale: formarea falselor membrane(epiteliu distrus, exudat, fibrină)
    • la distanţă: miocardita, neuropatie cu demielinizare, necroză tubulară renală

Tablou clinic

  • Perioada de incubaţie: 2 – 5 zile( limite 1-10 zile)
  • Debut: febră, tulburari ale dispoziţiei, adenopatii locale
  • După 2-3 zile- formarea falselor membrane, culoare gri-verzui, foarte aderente, sângerează la încercarea de a le detaşa
  • Forme clinice – în funcţie de localizare: nazală, amigdaliană, laringiană- crupul difteric. Forma cutanată – erupţie sau ulcere cu membrane, apare în general în rândul persoanelor fără adăpost
  • Afecţiuni la distanţă ( efectele anatoxinei difterice):
    • Miocardita: tahicardie, aritmii, insuficienţă cardiacă
    • Nevrita periferică: paralizia vălului palatin, paralizia muşchilor oculari, paralizia diafragmei cu insuficienţă respiratorie

Diagnostic

  • Diagnosticul precoce este o urgenţă!
  • Bazat pe tabloul clinic, ex. microscopic şi bacteriologic
  • Ex. serologic- valoare retrospectivă
  • Stabilirea toxinogenezei- diferenţierea de tulpinile ne-toxice (difteroizi)

Tratament

  • Tratamentul difteriei – urgenţă majoră!
  • Seroterapia precoce- neutralizează toxina circulantă, blocând fixarea ei pe receptorii celulari
  • Antibioterapia – macrolide, beta-lactamine, cloramfenicol, tetraciclină

Profilaxie- Vaccinarea specifică

  • Vaccin cu 30 UI anatoxină tetanică( derivată din exotoxina C)
  • Se află în combinaţie cu alte vaccinuri – vaccinuri plurivalente
  • Se foloseşte ca adjuvant pentru creşterea răspunsului imun
  • Nu este teratogen, poate fi administrat în siguranţă gravidelor pentru prevenirea difteriei la nou-născut şi sugar
Schema de vaccinare primară – Copii 0- 6 ani
Vaccinare cu DTaP
  • Doza I: Vârsta 2 luni
  • Doza II: Vârsta 4 luni; Interval minim: 4 săptămâni
  • Doza III: Vârsta 6 luni;Interval minim: 4 săptămâni
  • Doza IV: Vârsta 15-18 luni;Interval minim: 6 luni
  • Revaccinare I: Vârsta 4-6 ani, cu DTaP
  • Revaccinare II: Vârsta 11- 12 ani, cu TdaP
  • Revaccinare la fiecare 10 ani, cu Td
Schema de vaccinare primară – Copii nevaccinaţi,
în vârstă de peste 7 ani – Vaccinare cu TdaP sau Td
  • Doza I: TdaP –recomandare ACIP: prima doză să conţină şi componenta pertusis
  • Doza II: Td; Interval: 4 săptămâni
  • Doza III: Td; Interval: 6 -12 luni
  • Revaccinare –Td, la fiecare 10 ani

difterie

Difteria in cifre si grafice:
  • 1880 – Epidemia de difterie Europa şi America – Rata de deces a atins 50% în unele zone
  • 1943 – aprox. 1 milion cazuri de difterie – 50.000 decese

Incidenţa anuală a difteriei – SUA, 1940-2000graficdifterie

Incidenţa anuală a difteriei, România, 1905-2000

Difteria faringo-amigdaliană
  • cea mai frecventă localizare
  • febră, disfagie, adenopatii locale
  • false membrane aderente care se extind rapid- risc de obstrucţie şi insuficienţă respiratorie
  • edem submandibular cu aspect caracteristic de „gât proconsular”
  • evoluţie spre comă şi deces în 6-10 zile, în lipsa tratamentului
Crupul difteric
 
Febră, disfonie, stridor, tuse seacă, lătrătoare, dispnee cu evoluţie rapidă spre insuficienţă respiratorie şi deces
Complicaţiile difteriei
 
Datorate toxinei- cele mai frecvente:

  • Miocardita
  • Nevrita

Datorate severităţii bolii locale:

  • insuficienţa respiratorie
  • Decesul survine în 5%-10% din cazuri

Prezentare:

  • bivalent: DT
  • trivalent: DTP
  • tetravalent: DTP-AP
  • pentavalent: DTP-AP-Hib
  • hexavalent: DTP-AP-Hib-HepB

Calea de administrare: i.m.

Contraindicaţii şi precautii:

  • reacţii alergice severe la componentele vaccinului sau la o doză anterioară
  • boli acute moderate sau severe

Reacţii adverse:

  • locale – eritem, induraţie
  • febra, afectarea stării generale sunt puţin frecvente
  • Reacţii generale grave- anafilaxia,
  • complicaţii neurologice- extrem de rare

Condiţii de păstrare:

  • la temperaturi între 2 – 80C (la frigider). Nu se congelează.

 

RESURSE