Bolile determinate de Haemophilus Influenzae tip B

Definitie

  • Boli infectioase transmisibile determinate de Haemophilus influenza cu manifestari clinice variate la nivelul cailor respiratorii (otite, epiglotite, pneumonii) si forme invazive (bacteriemie, meningita).
  • Face parte din Familia  Pasteurellaceae, Genul Haemophilus.
  • Este un Coccobacil Gramm negativ (0,5- 2 mμ, dispus uneori in lanturi scurte):
    • descrise 6 serotipuri “a-f”
    • nesporulat
    • aerob sau facultativ anaerob
    • putin  rezistent  in mediul extern, in sputa rezista 24 – 48 de ore.
    • distrus de caldura uscata, antiseptice uzuale si antibiotice
    • penicilinorezistent

Patogenie:

  • Microorganismul intra in corp prin nazofaringe si  poate ramane acolo timp de cateva luni, in absenta simptomelor (purtator asimptomatic).
  • In anumite circumstante (persoane succeptibile sau cu infectii virale asociate) poate cauza boala invaziva, cu diseminare hematologica catre diverse organe (meninge).

Epidemiologie:

  • Sursa  de  infectie:  omul  sanatos  sau  purtatorul sanatos de germeni.
  • Calea si mecanismul de transmitere – directa – aerogena, prin picaturi Flügge.
  • Receptivitatea – generala indiferent de varsta, cu predominenta pentru copiii 0- 5 ani .
  • Sezonalitate – se descrie o incidenta sezoniera, cu 2 varfuri, in septembrie-decembrie si martie-mai.

Factori de risc:

  • varsta, sub cinci ani
  • boli subiacente: afectiuni hematologie (siclemie) si imunologice (HIV) severe
  • infectii virale anterioare
  • factori care cresc probabilitatea expunerii la agentul patogen (locuinta mare, aglomerata, ingrijirea in centre de zi, frati de varsta scolara)

Manifestari clinice:

  • Meningita
  • Otita medie
  • Sinuzita
  • Epiglotita
  • Traheobronsita
  • Bacteriemie
  • Pneumonie
  • Celulita
  • Artrita

hiiInfectiile grave sunt generate de tulpinile tipabile (incapsulate), care pot cauza boala invaziva (meningita, epiglotita, bacteriemie)

Tulpinile non-tipabile(neincapsulate), pot cauza si ele boala invaziva, insa in general, sunt  mai putin virulente, rar produc infectii grave la copil. In mod obisnuit cauzeaza infectii otice, la copii si bronsitice, la adulti.hii2

Complicatii

  • Meningita- deces in 5% din cazuri si in 20-50% din cazuri raman cu handicapuri multiple:
    •  tulburari de limbaj
    •  surditate
    •  hipoacuzie
    •  retard mental
    • tulburari motorii
    •  deteriorare vizuala
  • Bacteriemie – pierderea membrelor, prin coagulare intravasculara diseminata cu gangrena in infectii septicemice
  • Epiglotita
    • deces prin sufocare
  • Otita – rare
  • Sinuzita –rare

hii23Centers for Disease Control and Prevention. 2013. Active Bacterial Core Surveillance Report, Emerging Infections Program Network, Haemophilus influenza 2012. http://www.cdc.gov/abcs/reports-findings/survreports/hi12.pdf

Diagnostic:

  • Izolarea cocobacililor gram-negativi in cultura:
    • lichid cefalorahidian
    • sange
    • lichid articular
    • lichid pleural
    • lichid pericardic
    • secretie otica
    • aspirat bronsic
  • Tulpinile izolate de H. influenzae trebuiesc serotipate – procedura de laborator efectuata mai ales pe tipurile de H. influenzae  obtinute de la copiii sub 15 ani si care determina daca un tulpina izolata este de tip b (singura prevenibila prin vaccin).
  • Serotipizarea se realizeaza prin intermediul laboratoarelor de referinta sau specializate ale DSP.
  • Detectarea PRP (antigenul capsular poliribozofosfat al haemophilus influenzae ), in diagnosticul rapid  prin:
    • imunelectroforeza
    • aglutinarea cu latex
    • co-aglutinare
    • test ELISA.
  • Testele sunt de folos cand terapia antimicrobiana s-a initiat deja si astfel culturile sunt predispuse sa iasa negative. Testarea se face pe LCR, nu se recomanda testarea antigenica a serului si urinei

Tratament

  • Adaptat formei si gravitatii bolii.
  • In bolile invazive este necesara spitalizarea.
  • Tratamentul etiologic include antibioticoterapie:
        – in meningite antibiotice cu buna permeabilitate in LCR (cefalosporine de generatia a III-a)
        – in infectii mai usoare se poate administra (ampicilina, cefalosporine, sulfamide)
  • Durata tratamentului este in medie de 10 zile.
  • Administrarea de corticoizi poate reduce edemul cerebral si implicit sechelele neurologice.
  • Epiglotita constituie o urgenta medicala care necesita sustinerea functiei respiratorii.
  • In infectiile non-invazive, cum ar fi bronsite, sinuzite, celulite sau otite,  antibioticele sunt administrate pentru a preveni complicatiile.

Profilaxie

  • Nou nascutul beneficiaza de imunitatea maternal.
  • Imunitatea naturala este eficienta dupa varsta de opt ani.
  • Imunizarea activa – singura modalitate profilactica eficienta.

Profilaxie – nespecifica

  • se realizeaza   prin cresterea rezistentei  generale  a organismului

Profilaxiaspecifica

  • vaccinare cu un vaccin conjugat preparat din polizaharidul capsular legat de toxoidul tetanic.
  • Vaccinarea nu impiedica portajul, motiv pentru care in circumstante epidemiologice se indica  profilactic antibioticoprofilaxia (rifampicina).
  • Vaccinarea peste varsta de 56 de luni, nu este recomandata. Copii dobandesc imunitate prin infectii asimptomatice. Totusi copii de varsta mai mare cat si adultii nevaccinati care au un risc crescut pentru bolile invzive Hib (asplenie, siclemie, imunodeficienta-IgG2, imunosupresie prin chemotarapie, infectie HIV, transplant, vor primi o doza de vaccin conjugat pediatric.

difterie

Cifre si grafice:

  • 1892 – descris de Richard Pfeiffer
  • 1920 – Winslow il denumeste Haemophilus
  • 1930 – Margaret Pittman demonstreaza izolarea in forme incapsulate si neincapsulate. Identifica sase tipuri capsulare (a-f) si observa ca toate tipurile izolate din LCR si sange, sunt de tip capsular b. Inainte de introducerea vaccinului,  boala Hib invaziva a avut la nivel mondial o incidenta similara cu poliomielita.
  • 2000 – inainte de introducerea pe scara larga a vaccinarii, Hib a fost responsabilde cel puțin 8,13 milioane de cazuri de boli grave la copiii cu vârste cuprinse între 1-59 luni și 371 000 de decese.
  • La sfrsitul anului 2012, vaccinul Haemophilus influenzae tip B (Hib) a fost introdus in programele nationale de vaccinare, in 184 de tari (Belarus, Insulele Maldive, India, si Nigeria), fata de 177 in 2011.  Acoperirea vaccinala globala cu trei doze se estimeaza la 45% in 2012, ajungand la 91% in SUA dar numai la 11% – 14% in Asia de Sud-Est si in Regiunea Pacificului de Vest.
hii234

Vaccin disponibil in PNI din 2010.

Vaccin liofilizat care conţine polizaharid Haemophilus influenzae tip b conjugat cu proteina tetanica 10 ng.

Reconstituit cu solvent sau cu vaccinul tetravalent DTaP + VPI, respectiv pentavalent VPI+DTaP+VHB.

Vaccinul hexavalent Hexacima (Sanofi) nu necesita reconstituire.

Primovaccinare – la 2, 4 si 6 luni

Rapel 6- 12 luni de la ultima doza.

Dupa varsta de 6-11 luni, la cei nevaccinati – 2

doze, la un interval de 4-8 saptamani (primovaccinare), urmat de rapel la 6-12 luni de la ultima doza.

Copii peste 12 luni nevaccinati o singura doza de vaccin pana la varsta de 5 ani.

Copii si adulti nevaccinati care

prezinta factori de risc se administreaza o

singura doza de vaccin pediatric.

Calea de administrare: i.m.

Contraindicaţii şi precautii:

– reacţii alergice severe la componentele vaccinului sau la o doză anterioară

– boli acute moderate sau severe

– sub varsta de 6 saptamani de viata

Reacţii adverse:

– locale – eritem, induraţie

– febra, afectarea stării generale sunt puţin frecvente

– Reacţii generale grave- anafilaxia,

complicaţii neurologice- extrem de rare

Condiţii de păstrare:

– la temperaturi între 2 – 80C (la frigider). Nu se congelează.